Recent, un nou Eurobarometru a relevat că 95% dintre europeni consideră agricultura și zonele rurale esențiale pentru viitorul Europei. Acest consens rar subliniază importanța semnificativă a agriculturii în societate. Întrebarea care se ridică acum este ce modificări sunt necesare pentru a face acest sector mai robust și mai puțin expus la șocuri externe. Este esențial să analizăm nu doar resursele, dar și dezechilibrele de putere în jurul agriculturii, cum ar fi diferențele între importanța sectorului și modul în care este tratat economic, precum și relațiile dintre fermieri și marile corporații.
Lentila incompletă – Dincolo de contribuția la PIB
În general, agricultura este evaluată similar altor industrii, concentrându-se pe producție, prețuri, riscuri și contribuția la PIB. Totuși, este important să privim acest sector și dintr-o perspectivă socială. Deși contribuția sa la PIB este de aproximativ 5%, există aproape 20% din populație ale căror venituri și perspective depind de agricultură. Aceasta sugerează o influență mult mai mare a agriculturii în societate decât ar putea părea la prima vedere, ceea ce indică un dezechilibru în politicile agricole.
Dezechilibrul de putere – Egali pe hârtie
Discrepanțele devin evidente atunci când analizăm raportul de putere dintre fermieri și marile companii. Deși în mod legal un fermier organizat ca PFA sau SRL și o corporație mare sunt considerate entități economice echivalente, în realitate, un fermier, indiferent de dimensiunea fermei, se confruntă cu organizații care dispun de resurse juridice, financiare și comerciale superioare. Astfel, profesionalismul agricol nu implică neapărat o sofisticare în domeniul juridic sau financiar, iar faptul că ambele părți au aceeași formă juridică nu asigură o putere de negociere similară.
De exemplu, un fermier poate încheia un contract de vânzare a cerealelor cu o companie multinațională, dar în caz de dispută, poate fi nevoit să participe la un mecanism complex de arbitraj internațional, cum ar fi GAFTA. Aceasta reprezintă o provocare majoră pentru fermier, care nu are aceleași resurse și expertiză ca o mare corporație. Astfel, ideea că ambele părți sunt „doi profesioniști care au semnat un contract” nu reflectă realitatea raportului de forțe.
În ciuda acestor inegalități, fermierii trebuie să își asume responsabilitatea. Este crucial ca ei să fie mai bine pregătiți în aspectele financiare, juridice și comerciale. Este necesar să înțeleagă mai bine contractele, condițiile și riscurile asumate. Totuși, chiar și cei mai competenți fermieri nu vor avea întotdeauna infrastructura necesară a unei mari companii. Profesionalizarea poate ajuta la reducerea acestei diferențe, dar nu o va elimina complet.
Pentru a restabili echilibrul, este de datoria companiilor și finanțatorilor să acționeze responsabil. Atunci când dispun de mai multă expertiză, modul în care utilizează acest avantaj este crucial.
„Responsabilitatea unei mari companii nu se termină la semnarea unui contract – aceasta include educația, îndrumarea și sprijinul real pentru fermieri.”
Jabbar Kanani, fondator Agricover
Totuși, companiile nu pot rezolva singure probleme structurale.
Reformarea relației dintre fermieri și corporații este esențială, având în vedere că fermierii joacă atât rolul de profesioniști, cât și de consumatori. Ei sunt profesioniști când gestionează ferma, dar devin consumatori atunci când semnează contracte pe care nu le pot negocia. Acolo unde acționează ca consumatori, ar trebui să beneficieze de un cadru de protecție similar cu cel existent pentru consumatori.
Este important să ne întrebăm care este diferența între un consumator casnic care semnează un contract cu un furnizor de energie și cei aproape 20% din populație care depind de contracte de vânzare a cerealelor. Ambele categorii sunt vulnerabile în fața aceluiași dezechilibru de informații și putere și nu dispun de cunoștințele necesare pentru a se proteja adecvat.
Contextul actual evidențiază necesitatea unei reglementări mai clare în relațiile dintre fermieri și companii, care să completeze directivele existente privind lanțul agroalimentar. Este esențială standardizarea contractelor pentru vânzarea recoltelor, achiziționarea de inputuri și creditare, cu reguli precise și o transparență crescută. Ar trebui să fie luată în considerare chiar și crearea unui mecanism de protecție inspirat din protecția consumatorului, precum și proceduri de soluționare a disputelor adaptate la realitățile fiecărei părți, având în vedere că fermierii și corporațiile nu dispun de resurse sau expertiză echivalente.
Aceasta este, de fapt, dezbaterea necesară între fermieri, companii, finanțatori, Guvern, Parlament și autoritățile competente. În situațiile în care diferențele de putere nu pot fi corectate doar prin educație și bune practici, este nevoie de un cadru care să recunoască aceste discrepanțe și să limiteze efectele lor.
Deși nu vom elimina toate dezechilibrele, trebuie să încetăm să le considerăm normale doar pentru că „a fost semnat un contract”. Având în vedere importanța economică și socială a sectorului agricol, reechilibrarea acestor relații trebuie să devină o prioritate de politică publică, nu doar o observație.
Sursa articol: https://hotnews.ro/profesionist-sau-consumator-cum-redefinim-relatia-dintre-fermieri-si-marile-corporatii-2363489
Sursa foto: Inquam Photos
