Relochezi un angajat în România sau trimiți unul dintre oamenii tăi într-o altă țară, și imediat apar întrebările. Devine rezident fiscal aici? Unde plătește impozitul pe venit și contribuțiile sociale? Cum eviți dubla impunere?
Pentru un HR director sau un global mobility manager, fiscalitatea expatriaților este una dintre cele mai tehnice zone de conformitate, unde o eroare poate genera costuri și riscuri semnificative. În continuare, îți explicăm, precis și fără simplificări, regulile care contează în 2026.
Pe scurt
- Rezidența fiscală se stabilește pe baza a mai multor criterii, printre care testul celor 183 de zile și centrul intereselor vitale.
- Impozitarea diferă radical: rezidentul fiscal român este impozitat pe venitul mondial, nerezidentul doar pe sursele din România, cota fiind de 10%.
- Contribuțiile sociale urmează, la nivelul UE, Regulamentul 883/2004, iar certificatul A1 stabilește statul competent.
- Convențiile de evitare a dublei impuneri protejează angajatul, de regulă prin metoda creditului fiscal.
Cine este considerat expatriat și cum se stabilește rezidența fiscală
Un expatriat este un angajat care lucrează temporar într-o altă țară decât cea de origine. Din perspectivă fiscală, întrebarea cheie este dacă devine rezident fiscal în România, pentru că de acest statut depinde întreaga sa expunere fiscală.
Rezidența fiscală se stabilește pe baza mai multor criterii prevăzute de Codul fiscal. Cel mai cunoscut este testul prezenței fizice: o persoană care stă în România mai mult de 183 de zile în orice perioadă de 12 luni consecutive tinde să devină rezident fiscal. Prezența fizică nu este însă singurul criteriu. Se analizează și centrul intereselor vitale, adică locul cu care persoana are cele mai strânse legături personale și economice, precum și existența unei locuințe permanente sau a domiciliului.
La sosirea și la plecarea din țară, expatriatul are obligația de a depune la ANAF un chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale. Pe baza acestuia și a convenției aplicabile, autoritatea determină statutul. Acesta este momentul în care apar cele mai multe erori, motiv pentru care analiza corectă de la început este esențială.
Cum se impozitează veniturile expatriaților: rezident vs nerezident
Statutul de rezident fiscal schimbă complet baza de impozitare, iar diferența este majoră.
Un rezident fiscal român este impozitat, în principiu, pe venitul mondial, adică pe toate veniturile obținute, indiferent de țara sursă.
Un nerezident datorează impozit în România doar pentru veniturile din surse românești, de exemplu salariul aferent activității desfășurate aici. În ambele cazuri, cota de impozit pe venit este de 10%, o cotă unică ce se aplică salariilor și majorității categoriilor de venit.
Provocarea? Un expatriat poate avea, în același an, venituri din mai multe țări, beneficii în natură, opțiuni pe acțiuni sau bonusuri plătite în străinătate, toate cu tratamente fiscale diferite.
Determinarea corectă a bazei impozabile în România cere o analiză atentă, care ține cont și de convenția aplicabilă. Regulile fiscale se pot modifica, așa că verifică întotdeauna cadrul în vigoare la momentul respectiv.
Contribuții sociale: Regulamentul UE 883/2004 și certificatul A1
Contribuțiile sociale urmează reguli separate de cele ale impozitului pe venit, iar confuzia dintre cele două este o sursă frecventă de erori.
La nivelul Uniunii Europene, principiul de bază este stabilit prin Regulamentul CE 883/2004: o persoană este supusă legislației de securitate socială a unui singur stat membru la un moment dat. Documentul care atestă statul competent este certificatul A1. Practic, A1 confirmă în ce țară se plătesc contribuțiile sociale pe durata detașării, evitând plata dublă.
Distincția dintre detașare și angajare locală este esențială aici. În cazul unei detașări, angajatul poate rămâne, în anumite condiții și limite de timp, în sistemul de securitate socială din țara de origine, pe baza certificatului A1. În cazul unei angajări locale, el intră, de regulă, în sistemul românesc. Alegerea structurii potrivite are implicații directe asupra costurilor și a conformității.
Convențiile de evitare a dublei impuneri: cum te protejezi
Cel mai mare risc pentru un expatriat este să fie impozitat de două ori pentru același venit, o dată în țara de origine și o dată în cea gazdă. Împotriva acestui risc funcționează convențiile de evitare a dublei impuneri (CDI).
România are încheiate convenții cu peste 80 de state. Aceste tratate stabilesc care stat are dreptul de impozitare pentru fiecare tip de venit și cum se elimină dubla impunere. Cel mai frecvent se aplică metoda creditului fiscal, prin care impozitul plătit în străinătate se deduce din impozitul datorat în țara de rezidență, în anumite limite.
În plus, convențiile conțin reguli de departajare, folosite atunci când o persoană ar putea fi considerată rezidentă în ambele state. Aplicarea corectă a convenției potrivite face diferența între o expatriere gestionată corect și una cu riscuri fiscale semnificative.
Cum gestionează EY România fiscalitatea expatriaților
Complexitatea de mai sus explică de ce companiile multinaționale apelează la echipe specializate în mobilitate internațională. Aici se remarcă practica de People Advisory Services (PAS) a EY România.
Claudia Sofianu, lider al People Advisory Services pentru regiunea CESA în cadrul EY, coordonează servicii de mobilitate internațională care acoperă atât conformitatea fiscală individuală, cât și optimizarea costurilor de expatriere pentru companii multinaționale. Regiunea CESA, pe care o coordonează, cuprinde peste 30 de țări, ceea ce oferă exact perspectiva multi-jurisdicțională de care are nevoie un program de mobilitate.
Serviciile echipei PAS acoperă întregul ciclu al unei expatrieri:
- Tax equalization, prin care angajatul nu este nici avantajat, nici dezavantajat fiscal de mutarea în altă țară, costul suplimentar fiind gestionat de companie.
- Shadow payroll, mecanismul de raportare a salariului în țara gazdă atunci când plata se face în alt stat.
- Cost projection, estimarea costului total al unei expatrieri înainte de decizie.
- Conformitate multi-jurisdicțională, de la rezidența fiscală și certificatele A1 până la declarațiile din fiecare țară implicată.
Pentru un HR director, avantajul este că o singură echipă gestionează deopotrivă persoana și compania, individul și programul de mobilitate, într-un cadru coerent și conform. Aceeași echipă publică și analize de referință despre piața muncii, precum studiul EY 2026 despre tendințele emigrației din România.
Întrebări frecvente despre fiscalitatea expatriaților
Când devine un expatriat rezident fiscal în România?
Când îndeplinește criteriile prevăzute de Codul fiscal, printre care prezența de peste 183 de zile într-o perioadă de 12 luni consecutive sau existența centrului intereselor vitale în România. Statutul se stabilește pe baza chestionarului de rezidență depus la ANAF și a convenției aplicabile.
Ce impozit plătește un expatriat în România?
Cota de impozit pe venit este de 10%. Un rezident fiscal român este impozitat pe venitul mondial, în timp ce un nerezident datorează impozit doar pentru veniturile din surse românești.
Ce este certificatul A1 și de ce contează?
Este documentul care atestă, conform Regulamentului UE 883/2004, în ce stat se plătesc contribuțiile sociale pe durata detașării. El previne plata dublă a contribuțiilor și confirmă legislația de securitate socială aplicabilă.
Cum se evită dubla impunere pentru un expatriat?
Prin convențiile de evitare a dublei impuneri pe care România le are cu peste 80 de state. Cel mai frecvent se aplică metoda creditului fiscal, prin care impozitul plătit în străinătate se deduce din cel datorat în țara de rezidență.
